- ciumãfáie
- s. f., art. ciumãfáia, g.-d. art. ciumãfäii; pl. ciumãfäi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ciumăfaie — CIUMĂFÁIE, ciumăfaie, s.f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe şi cu seminţe negre închise într o capsulă cu ţepi moi; laur (Datura stramonium). [var.: ciumăfái s.n.] – cf. magh. c s u d a f a. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa … Dicționar Român
laur — LÁUR, lauri, s.m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeţii, oratorii); fig. glorie, victorie. ♢ expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulţumi cu succesele… … Dicționar Român
măslag — MĂSLÁG, măslage, s.n. 1. Fructul foarte toxic al unei plante orientale (Anamirta cocculus), în formă de boabă roşie, întrebuinţat uneori pentru a ameţi peştii spre a i pescui mai uşor. 2. (bot.; reg.) Ciumăfaie. – Din magh. maszlag. Trimis de… … Dicționar Român
nebuneală — NEBUNEÁLĂ, nebuneli, s.f. (pop.) Nebunie. – Nebun + suf. eală. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEBUNEÁLĂ s. v. alienare, alienaţie, boală mintală, ciumăfaie, demenţă, laur, nebunie, sălbăţie, sminteală, smintire, ţicneală. Trimis de … Dicționar Român
bolândariţă — BOLÂNDÁRIŢĂ s. v. ciumăfaie, laur. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bolânzeală — BOLÂNZEÁLĂ s. v. ciumăfaie, laur. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
borciu — BÓRCIU s. v. ciumăfaie, laur. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bou — BOII PRÚNCILOR s. v. ciumăfaie, laur. Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Sinonime BOU s. 1. (zool.) bou de baltă (Bombinator) = (Mold.) buhai de baltă; bou grohăitor v. iac. 2. (ornit.) bou de baltă (Botaurus stellaris) = (reg.) haucă, bâtlan … Dicționar Român
ciomăfai — ciomăfái (ciumăfáie) s.m. (reg.) taur, ciuma fetei. Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
ciumă — CIÚMĂ, ciume, s.f. 1. Boală infecţioasă şi epidemică foarte gravă, caracterizată prin febră mare, diaree, delir, tumefacţii ale ganglionilor etc.; pestă. 2. fig. Persoană foarte urâtă (şi foarte rea). 3. fig. Mizerie, năpastă, nenorocire mare. ♢… … Dicționar Român